Settimo Giorno


Rappresentazione su tela 50x70 di Mimmo Ganci Chiodo (Settimo giorno)
In mostra presso la Pro-Loco di Alimena

Testo

Fora dunca la citati
riflittennu iddu sapia
una grutta a ddi cuntrati
cussi dissilu a Maria:
«Ccà vicinu c'è na grutta
bench'i vili aperta tutta,
si vuliti pirnuttari
nta sta grutta vi cci portu.
Nun vi pozzu, o spusa, dari
autru aiutu, autru cunfortu».

Maria allura ubbidienti
mustra d'essiri cuntenti.
Cussi nsiemi s'avviaru
pri dda parti a pocu, a pocu.
Già la grutta ritruvaru
ma assai poviru è lu locu.

E cu tuttu allegri stannu
sempri a Diu ringraziannu.
Tutti l'Angili biati
chi pri via l'accumpagnaru
cu splenduri inusitatu
chidda grutta circundaru.

S. Giuseppi li vidìa
e, guardannuli, gudìa.
Oh! Pinsati ch'alligrizza
di ddi santi amati spusi
ca, gudennu sta biddizza,
sunnu allegri e gluriusi!

Doppu aviri tanti stenti
a sta vista su cuntenti.
A stu lumi gluriusu
risplinnia la gran Signura
comu un suli maistusu
chi v'infiamma e vi nnamura.

E Giuseppi cunsulatu
resta allegru e infiammatu.
Cussì ardennu in duci focu
S. Giuseppi cu Maria
annusarli na ddu locu
Gesù nasciri duvìa.

Ntrà lacrimi d'affettu
criscìa focu ntrà lu pettu.
Ma vidennu poi Maria
ca assai lorda era la grutta
comu mairi amata e pia
nun la po' vidiri brutta,
e na scupa dda truvannu,
cu umiltà la ja scupannu.

St'umiltati nni riguardari,
di Maria lu so' spusu
cuminciau puri a scupari
ma di l'Angili è aiutatu.
E ddu mentri chidda grutta
resta bedda e netta tutta.